Senzații de carte oftalmolog. Oboseala oculară (astenopia acomodativă)


Apollonia, Iaşi, Structurile nervoase implicate în recepţionarea şi prelucrarea stimulilor luminoşi se află la nivelul globilor oculari, organe pereche situate în cavităţile orbitare. Anexele oculare realizează suportul şi motilitatea globilor oculari în orbită. Peretele superior al unei orbite este format anterior de osul frontal iar posterior de mica aripă a sfenoidului. Peretele lateral orbitar este format din osul zigomatic — anterior şi din marea aripă a sfenoidului — posterior.

Dinainte înapoi, peretele medial al orbitei este format din procesul frontal al osului maxilar, oasele lacrimal, etmoid şi corpul sfenoidului.

  • Senzație de presiune asupra ochilor - Complicații September
  • Deficiențe de vedere pentru a face artă
  • Senzații de carte oftalmolog Yes!
  • Iar media pentru această activitate este de 6—9 ore pe zi.
  • Carte Oftalmologie - airsoftbotosani.ro

Oasele zigomatic — lateral, maxilar — medial şi palatin — posterior alcătuiesc peretele inferior al orbitei. La nivelul vârfului orbitei joncţiunile osoase delimitează nişte orificii prin care ies şi intră în orbită structuri vasculare şi nervoase importante: - foramen optic gaura optică prin care trec nervul optic, artera oftalmică şi un plex nervos simpatic - fisura orbitară superioară împărţită de originea muşchiului drept extern în două porţiuni: superioară şi inferioară.

Prin partea superioară extraconală trec vena oftalmică superioară, nervii lacrimal, frontal şi trohlear, iar prin porţiunea inferioară intraconală intră în orbită nervii nazociliar, oculomotor comun, abducens şi un plex nervos simpatic.

Când mergem la oftalmolog? Reportaj Q Vision

Între peretele inferior şi cel lateral se află fisura orbitară inferioară prin care trec vena oftalmică inferioară, nervii maxilar, pterigoid şi pterigopalatin.

Pleoapele sunt două formaţiuni cutaneo-musculo-mucoase mobile ce acoperă globii oculari şi delimitează anterior cavitatea orbitară. Globul ocular este acoperit în porţiunea posterioară de la limb până la ieşirea nervului optic de capsula Tenon, o membrană fibroasă cu rol protector şi de suport.

Spaţiul dintre glob şi capsula Tenon conţine ţesut conjunctiv lax şi se numeşte spaţiul subtenonian. Rolul conjunctivei este de protecţie mecanică, antibacteriană, precum şi de contribuţie la secreţia lacrimală prin glandele lacrimale accesorii. În unghiul intern al fantei palpebrale se află un repliu triunghiular al conjunctivei numit plica semilunară, iar în porţiunea internă a acesteia o structură epidermoidă — caruncula.

Muşchii oculomotori sunt în număr de 6, dintre care 2 oblici marele şi micul oblic şi 4 drepţi dreptul intern, senzații de carte oftalmolog, superior şi inferior.

Postări recente

Muşchii drepţi au originea pe oasele de la vârful orbitei, formează un con muscular şi se inseră pe sclera dinapoia limbului sclero-cornean, la diferite distanţe de acesta: intern — 5 mm, inferior senzații de carte oftalmolog 6 mm, extern — 7 mm şi superior - 8 mm. Muşchiul mare oblic oblicul superior are originea de asemenea la vârful orbitei, se reflectă la nivelul trohleii, situată pe peretele orbitar medial şi se inseră pe sclera din cadranul supero-extern posterior al globului ocular.

Muşchiul mic oblic oblicul inferior porneşte de pe partea medială a marginii orbitare inferioare şi se inseră pe sclera din cadranul infero-extern posterior al globului ocular. Muşchii oculomotori sunt acoperiţi de aponevroze şi ancoraţi la pereţii orbitei prin numeroase ligamente. Aceste formaţiuni musculo-fibroase realizează motilitatea globilor oculari şi menţinerea lor în anumite poziţii.

Se descriu mai multe poziţii ale globilor oculari, importante în strabologie acea ramură a oftalmologiei care se ocupă cu studiul patologiei aparatului oculomotor ocular : - poziţia primară: ochii privesc drept înainte spre un obiect situat la infinit; în această poziţie axele vizuale ale celor doi ochi sunt paralele între ele, dar fac, fiecare dintre ele, câte un unghi de 23° cu axul antero-posterior orbitar 4 - poziţia de fixaţie: ochii fixează un anumit obiect, pe care converg axele lor vizuale poziţia anatomică: globii oculari sunt în uşoară divergenţă de 15°; această poziţie este întâlnită pe ochii test ocular în Kolpino vedere, în timpul anesteziei generale profunde sau după moarte Mişcările monoculare în plan orizontal sau sagital se numesc ducţii.

Mişcările din plan orizontal sunt abducţia deplasarea înafară a centrului corneei şi adducţia deplasarea centrului corneei spre partea nazalăiar cele definitia viziunii plan sagital sunt supraducţia ridicarea globului ocular şi infraducţia coborârea globului.

Senzații de carte oftalmolog

Există şi ducţii oblice, după cum globul ocular adoptă diverse poziţii secundare. Mişcările monoculare în plan frontal se numesc torsiuni şi prin ele globul ocular este rotit cu meridianul orei 12 spre înăuntru — intorsiunea sau spre înafară — extorsiunea. Mişcările binoculare conjugate se numesc versii, ochii deplasându-se concomitent în aceeaşi direcţie din spaţiu astfel că axele lor vizuale rămân parale între ele: levoversie — mişcarea globilor la stânga, dextroversie — mişcarea globilor la dreapta, sursumversie — mişcarea globilor în sus, deorsumversie — mişcarea globilor în jos.

Mişcările binoculare disjuncte se numesc vergenţe, ochii deplasânduse concomitent dar în direcţii opuse: convergenţa — axele vizuale devin convergente, globii oculari rotindu-se spre partea nazală, divergenţa — rotirea concomitentă a ochilor înafară.

ce miopie

Muşchii oculomotori au atât acţiuni primare, al căror efect este predominant, cât şi acţiuni secundare.

Acţiunile primare ale muşchilor oculomotori sunt: - dreptul superior — supraducţie - dreptul inferior — infraducţie - dreptul extern — abducţie - dreptul intern — adducţie - marele oblic - intorsiune - micul oblic — extorsiune Aparatul lacrimal secretă lacrimile prin componenta secretorie şi le elimină prin componenta excretorie, după ce acestea au fost uniformizate la nivelul suprafeţei oculare sub forma filmului lacrimal.

Glanda are două porţiuni: orbitară mai voluminoasă şi palpebrală vizibilă la nivelul fundului de 5 sac conjunctival superior, în partea externă. Secreţia tuturor glandelor lacrimale este uniformizată prin mişcarea pleoapelor la nivelul suprafeţei oculare sub forma filmului lacrimal care are 3 straturi suprapuse: superficial — lipidic, mijlociu — apos şi profund — mucos.

Filmul lacrimal are rol cicatrizant pentru suprafaţa oculară, de protecţie antiinfecţioasă, de nutriţie şi oxigenare a corneei, de protecţie mecanică prin îndepărtarea corpilor străini sau a detritusurilor celulare, precum şi rol în refracţia oculară prin regularizarea suprafeţei corneene. Secreţia lacrimală are două componente: reflexă predominantă, realizată de glanda lacrimală principală, controlată de inervaţie şi bazală realizată de senzații de carte oftalmolog lacrimale accesorii, se pare independentă de controlul nervos.

Reflexul de lăcrimare este declanşat de stimuli fizici, chimici sau dureroşi de la nivelul corneei, conjunctivei, mucoasei nazale, etc, care ajung pe calea nervului oftalmic la nucleii senzitivi ai trigemenului V. După conexiuni nervoase superioare complexe se controlează secreţia glandei lacrimale principale pe căi predominant parasimpatice.

După ce au fost unifromizate sub forma unui film pe suprafaţa oculară lacrimile se acumulează în unghiul intern al fantei palpebrale, în senzații de carte oftalmolog lacrimal, din care urmează calea arborelui excretor lacrimal.

Canaliculii lacrimali se unesc într-un canalicul comun sau se varsă direct în sacul lacrimal situat pe peretele orbitar intern într-o depresiune numită foseta sacului lacrimal, delimitată între creasta lacrimală anterioară şi cea posterioară. Sacul lacrimal se continuă cu ductul lacrimo-nazal care se deschide printr-un ostium la nivelul meatului nazal inferior.

senzatia de corp strain in ochi

Arborele lacrimal este căptuşit de o mucoasă care al nivelul diverselor joncţiuni formează repliuri sub formă de valve. Motilitatea palpebrală şi valvele conduc la realizarea unui flux unidirecţional al lacrimilor, spre cavitatea nazală.

Nervul optic I este un nerv senzorial format din axonii celulelor ganglionare retiniene şi conduc impulsurile nervoase declanşate de stimulii luminoşi de senzații de carte oftalmolog nivelul retinei spre structurile nervoase superioare. Nervul optic părăseşte globul ocular printr-un orificiu circular posterior al sclerei şi apoi iese din orbită la nivelul vârfului acesteia, prin foramen optic.

Fiecare nerv optic are 4 porţiuni: intraoculară capul nervului optic, vizibil la nivelul fundului de ochiintraorbitară, intracanaliculară şi intracraniană. Meningele cu cele 3 foiţe ale sale, piamater, arahnoida şi duramater, trimite o expansiune intraorbitară, întecuind nervul optic de la globul ocular până la ieşirea sa din orbită.

Nervul oculomotor comun III are originea în coliculii cvadrigemeni superiori din mezencefal, intră în orbită prin fisura orbitară superioară prin 7 cele două diviziuni ale sale, inervând: muşchii drept superior şi ridicătorul pleoapei superioare ramul superior respectiv muşchii drept intern, inferior şi micul oblic ramul inferior. Fibre vegetative desprinse din ramul inferior al oculomotorului străbat ganglionul ciliar, inervând irisul şi corpul ciliar.

Nervul trohlear IV este un nerv motor cu originea în coliculii cvadrigemeni inferiori senzații de carte oftalmolog, intră în orbită prin fisura orbitară superioară şi inervează muşchiul oblic superior. Nervul trigemen V este mixt, senzitivo-motor şi are originea într-un complex nuclear pontin. După ce părăseşte ganglionul Gasser, aflat pe traiectul său, nervul trigemen se împarte în cele 3 ramuri ale sale: 1. Nervul facial VII este mixt, senzitivo-motor, are originea într-un complex nuclear bulbo-pontin, asigurând inervaţia muşchilor orbiculari ai pleoapelor, glandei lacrimale, precum şi a altor structuri.

Senzații de carte oftalmolog ciliar este localizat pe partea laterală a nervului optic, are 3 rădăcini şi se continuă cu 6 — senzații de carte oftalmolog nervi ciliari scurţi.

Senzație de presiune asupra ochilor

Ganglionul ciliar este străbătut de numeroase fibre vegetative aferente şi eferente, care fac sinapsă la acest nivel sau numai îl traversează, ele senzații de carte oftalmolog inervaţia corneei, irisului, corpului ciliar şi vaselor sangvine oculare.

Diametrul antero-posterior ocular la adult este 21 — 26 mm, cel transversal de aproximativ 23 mm, în timp ce diametrul corneei este de 11 — 12 mm. Cristalinul împreună cu zonula şi corpul ciliar împart globul ocular într-o cavitate anterioară şi una posterioară.

Cavitatea anterioară este împărţită la rândul ei de către iris în camera anterioară şi camera posterioară, comunicarea între cele două realizându-se prin pupilă. Este transparentă, avasculară nutriţia şi oxigenarea ei se realizează din filmul lacrimal, umoarea apoasă şi reţeaua vasculară conjunctivală perilimbică şi bogat inervată prin filete nervoase nemielinizate provenind din nervii ciliari. Are un orificiu anterior la nivelul căruia se continuă cu corneea, joncţiunea numindu-se limbul sclero-cornean şi un orificiu posterior, canalul scleral, 9 prin care nervul optic părăseşte globul ocular.

La nivelul orificiului său posterior sclera trimite în grosimea nervului o reţea de fibre care constituie lamina cribrosa.

În fiecare din cele 4 cadrane posterioare ale sale sclera este străbătută de venele vorticoase care drenează sângele de la structurile globului ocular în exteriorul acestuia.

viziune pete purpurii

De asemenea peretele scleral este străbătut de numeroase vase mai mici care intră sau ies din globul ocular, orificiile numindu-se emisarii sclerale.

Sclera este acoperită de o lamă fină de ţesut conjunctiv numit episcleră. Limbul sclero-cornean reprezintă joncţiunea dintre cornee şi scleră, regiunea fiind importantă atât pentru clinicieni include unghiul camerei anterioare prin care se elimină umoarea apoasă cât şi pentru chirurgi este frecvent o zonă de abord chirurgical în operaţiile pe glob deschis.

Unghiul camerei anterioare prezintă pe secţiune transversală următoarele structuri dinspre interiorul spre exteriorul ochiului, acestea fiind străbătute de umoarea apoasă în traseul său spre exteriorul globului ocular: - reţeaua trabeculară este o structură formată din lamele subţiri şi perforate care delimitează un sistem de canale al căror lumen se îngustează treptat pe măsură ce se intră din camera anterioară spre profunzimea unghiului.

Oboseala oculară (astenopia acomodativă)

Se descriu 3 zone ale acestei reţele: trabeculul uveal, trabeculul corneo-scleral şi trabeculul cribriform sau juxtacanalicular. Reţeaua canaliculară este acoperită de un strat de celule endoteliale cu funcţii multiple: fagocitară, de sinteză şi reparaţie tisulară, contractilă.

viziune minus 7 cum se restabilește

Celulele trabeculului cribriform au se pare şi rol în transportul umorii apoase. Din peretele extern al acestui canal se desprind 25 — 35 canale colectoare prin care umoarea apoasă este condusă în reţeaua capilară intrasclerală şi de aici în plexul venos episcleral.

rezultate ale vederii

Venele apoase realizează senzații de carte oftalmolog directă dintre canalul lui Schlemm şi reţeaua episclerală.

Cu ajutorul unor lentile speciale plasate pe cornee unghiul camerei anterioare poate fi vizualizat, examinarea numindu-se gonioscopie. Aşezat în plan frontal, irisul separă camera anterioară de cea posterioară. Din punct de vedere histologic, dinainte înapoi, irisul prezintă următoarele straturi: - stratul celular anterior ce prezintă discontinuităţi numite cripte - stroma, conţinând numeroase melanocite, spaţii limfatice şi vase sangvine cu dispoziţie radiară, ce fac legătura între marele cerc arterial al irisului dispus în grosimea rădăcinii acestuia şi micul cerc arterial de la nivelul coleretului.

Intrastromal în jurul pupilei se află fibre musculare netede ce formează muşchiul sfincter irian, inervat de parasimpatic - epiteliul anterior format din celule mioepiteliale constituind muşchiul dilatator irian, inervat de simpatic - epiteliul posterior este pigmentat şi se răsfrânge la medicament pentru pierderea vederii pupilei formând tivul pigmentar Pupila are diametru variabil datorită acţiunii celor doi muşchi antagonişti, acest diametru modificându-se în funcţie de diverşi factori: gradul de iluminare a mediului înconjurător, vârstă, sex, distanţa faţă de obiectul fixat, refracţia oculară.

De asemenea diferite medicamente pot dilata — midriază sau contracta pupila — mioză. Datorită dispoziţiei anatomice există un contact fiziologic între porţiunea pupilară a irisului şi faţa anterioară a cristalinului numit blocaj pupilar relativ, această zonă reprezentând prima rezistenţă întâlnită de fluxul de umoare apoasă în circuitul său intraocular, din camera posterioară spre senzații de carte oftalmolog anterioară.

Rolurile principale ale corpului ciliar sunt secreţia de umoare apoasă la nivelul proceselor ciliare din pars plicata şi acomodaţia prin acţiunea muşchilor ciliari.