Logoped deficiență vizuală, Defectologie si logopedie


Microcefalia rar tiroidă atrofică - Anomalii de dezvoltare ereditare; - Meningită - Iradiere în timpul sarcinii; - Infecţii ale mamei. Handicap vizual înseamnă aşadar scăderea acuităţii vizuale la unul sau la ambii ochi binocularcare are loc din perioada vieţii intrauterine până la moarte.

  • Handicap vizual inseamna asadar scaderea acuitatii vizuale la unul sau la ambii ochi binocularcare are loc din perioada vietii intrauterine pana la moarte.
  • Edemul cornean al medicinii oftalmologice chineze
  • Specificul muncii logopediei în caz de deficiență vizuală

Handicapul vizual apare aşadar din cauza insuficientei funcţionări sau chiar a eliminării a analizatorului vizual. Orbii congenital sunt complet lipsiţi de reprezentări vizuale, iar la orbii cu defect vizual survenit — ţinându-se cont de timpul care a trecut de la apariţia defectului până logoped deficiență vizuală vârsta actuală — se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenţă însemnată asupra particularităţilor psihologice individuale.

Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. Cauzele cecităţii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat, aceleaşi afecţiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienţelor vizuale, în această privinţă existând dife-renţe destul de pronunţate de la o epocă la alta, de la o regiune geografică a lumii la alta.

În plus se poate discuta despre cauzele cecităţii şi ale ambliopiei şi în funcţie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenţă cauze ale cecităţii congenitale dobândite în copilărie, tardiv sau numai la bătrâneţe.

Cele mai importante cauze sunt: afecţiunile analizatorului vizual, afecţiuni organice generale care pot determina deficienţa vizuală, traumatismele oculare etc. Privind particularităţile deficientului vizual se constată o schim-bare a expresiei feţei, care se datorează lipsei funcţiei expresive a ochilor, o dezvoltare fizică întârziată W.

Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 aniatitudini deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini logoped deficiență vizuală rigide, atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată.

Din cauza activităţii motrice reduse şi a deficienţelor în dezvoltarea somatică, apar şi tulburări la logoped deficiență vizuală sistemelor circulator şi respirator, respiraţia fiind superficială, lipsită de amplitudine. Un aspect special al acestor particularităţi îl constituie manierismele, ticurile sau manifestările motrice negative. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienţilor vizual, denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme.

O altă particularitate a psihomotricităţii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acţionează în primul rând asupra ocrotirii vederii restante, prin limitarea activităţii vizuale şi evitarea condiţiilor de lucru care ar putea dăuna. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiţii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăţa pe elev să-şi folosească posibilităţile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic.

Recuperarea se individualizează în funcţie de caz pentru a stabili un echilibru raţional al mecanismelor compensatorii, făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acţiunea altora inutile sau dăunătoare.

Dezvoltare cu deficiențe de vedere

Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăţământ, ci ea trebuie făcută permanent în funcţie de gradul de handicap al fiecărui copil.

Deci educaţia trebuie făcută individual. Particularităţi ale explorării vizuale în cazuri patologice boli neurologice, boli psihice, deficienţe mintale.

În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale, în pofida păstrării intacte a organelor de simţ şi a unei inteligenţe normale.

logoped deficiență vizuală

Luria, L. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice, extrem de numeroase, neeconomice, cu multe zone de fixare a privirii care se suprapun. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităţii, când deşi ele-mentele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat, în sine, ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot, în tratament ocular cu magneți unitară a obiectului respectiv.

Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint — paralizia psihică a priviriicaracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici, reflexul de fixare a privirii fiind perturbat bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat. Paraliziile cerebrale sunt însoţite frecvent de tulburări ale mersului, ale organizării oculomotricităţii.

În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităţilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. În urma unor cercetări S. Tasiak, W. Thomas — s-a constatat că cei cu boli psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni, îndeosebi faţa acestora, fiind mai interesaţi de explorarea vizuală a pozelor cu animale, cu obiecte etc.

Sunt studii R. Osaka, J. Davies care arată că şi în myrtik pentru vedere deficienţilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare, precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. Handicapul de auz aparţine unei categorii mai ample de handicapuri — cele senzoriale din care face parte şi deficienţa de vedere şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parţială a auzului.

Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu mica logoped deficiență vizuală în însuşirea limbajului de către copil sunt majore — vorbim despre fenomenul muţeniei care însoţeşte pierderea totală a auzului. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziţia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator, se instalează un proces de involuţie la nivelul întregii activităţi psihice.

Defectologie si logopedie - deficienta mintala si vizuala, tulburarile de comportament si limbaj

Putem spune că, în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de logoped deficiență vizuală ani are drept consecinţă mutitatea copilul devenind surdomutdispariţia simţului auditiv la câţiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăţi în menţinerea nivelului atins, chiar regresii în plan verbal din punct de vedere al vocabularului, al intensităţii vocii sau al exprimării gramaticale.

Hipoacuzia poate avea, la rândul ei, grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară pierdere de auz de dBhipoacuzie medie între dB şi hipoacuzie severă sau profundă între dB.

O persoană surdă cofotică este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv, în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. Există cauze ale deficienţei de auz ereditare şi cauze ale defi-cienţei de auz dobândite. În prima categorie a cauzelor deficienţei de auz ereditare includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinţi la copii, în timp ce în a doua categorie cauze ale deficienţei de auz dobândite găsim trei tipuri de cauze: a.

Cele mai frecvente cauze al hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen, infecţiile urechii medii otită medieîn timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita, trauma acustică, infecţii de diferite tipuri pojarul, oreionul, meningita sau tusea convulsivă.

În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică cu grad ridicat de precizie: audiometria, care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. Ea constă în măsurarea acuităţii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei grafic repre-zentând comparativ acuitatea auditivă logoped deficiență vizuală ambelor urechi. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienţei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul.

În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz, cum sunt testul lui Weber, testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Aceste teste sunt menite să diferen-ţieze surdităţile de percepţie de cele de transmisie şi ajută totodată, la depistarea unor forme de cofoză mixtă, folosind ca instrument de lucru diapazonul.

Deficienţa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică în funcţie de gradul pierderii auzului toate palierele vieţii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că prin ea însăşi disfuncţia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice, totuşi ea duce la instalarea mutităţii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu.

Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de logoped deficiență vizuală rapor-tului dintre gândire şi limbaj.

logoped deficiență vizuală

O dată cu asigurarea condiţiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării logoped deficiență vizuală pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noţional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienţe, de cunoştinţe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităţii cu handicapaţii de auz.

Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităţilor de învăţare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăţare se va baza pe mimicogesticulaţie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dacti-leme.

Logoped deficiență vizuală la hipoacuzici şi la surdomuţii în curs de demutizare, forma principală de învăţare trebuie să alterneze, în funcţie de structura clasei de elevi învăţarea intelectuală şi învăţarea efectivă. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimico-gesticular la cel verbal.

Defectologie si logopedie

Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Spre deosebire de copilul surd, a cărui recuperare se bazează aşadar pe demutizare, amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare.

logoped deficiență vizuală

Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie acesta este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea logoped deficiență vizuală diagnostic timpuriu. Bineînţeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară, ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil.

Logoped deficiență vizuală

Importanta limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi. Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcţia semiotică, cu geneza simbolului la copil, cu evoluţia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaţiei în logoped deficiență vizuală.

Părintele poate face observații simple și poate să solicite și educatorului, bunicilor, bonelor sau învățătoarei să îi ofere câteva informații în acest sens. Iată câteva semne care pot indica un deficit vizual: -Aspectul ochilor diferit de cel al restul copiilor. Ochii sunt înlăcrimați, înroșiți și par sa fie mereu umflați; -Mișcări necontrolate ale ochilor, ochi ce se uită în direcții diferite după 8 luniprivirea încrucișată sau clipitul foarte des; -Poziția neobișnuită a capului în tipul unor activități comune ca jocul sau masa; -Distanța de la care privește anumite obiecte; -Mers cu prudență și teamă; -Evitarea luminii puternice; -Frecarea repetată a ochilor cu mâna; -Acoperirea unui ochi cu mâna; -Reținerea în a participa la diverse activități; -Coordonarea defectuoasă ochi-mana. La vârsta școlară aceste semne devin ușor observabile datorită dificultăților apărute în scris-citit.

Funcţia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. Se consideră că funcţia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum spontan, la copilul normal în al doilea an de viaţă: imitaţia amânată, jocul simbolic, imaginea grafică, imaginea mintală şi evo-carea verbală. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică — limbajul mimico-gestual — care tinde să compen-seze conduita de evocare verbală.

Specificul muncii logopediei în caz de deficiență vizuală

Trebuie subliniat că în cazul părinţilor surdovorbitori, cu demutizare avansată, mai ales a celor cu studii medii sau superioare, modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă, ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură.

Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdo-vorbitori urmează evoluţia normală a logoped deficiență vizuală din familiile de auzitori. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. Desigur, condiţia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat.

Deficiență vizuală la defectologia copiilor

S-a constatat că acei copii surzi proveniţi din părinţi surzi, vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinţe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comu-nicarea cu ei. Acest limbaj, folosit efectiv în comunicare, le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinţe, gânduri, opinii.

  • Miopie și farsightedness caracteristică b Deosebit de importante pentru strategia de lucru sunt observatiile cu privire la modul cum este abordata sarcina de catre copil.
  • Miopía axial
  • Defectologie Si Logopedie - airsoftbotosani.ro

Mai târziu, achiziţiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăţării limbajului oral. Fiind familiarizaţi cu deficienţa lor, aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puţine probleme de adaptare psihologică şi socială. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere.

Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior.